Comerțul internațional cu iguane marine din Galapagos a fost din nou supus unei anchete în urma unei serii de confiscări și returnări care au implicat contrabandă, documentație îndoielnică și inspecții sanitare inadecvate. Aceste reptile se găsesc doar în sălbăticie în arhipelagul ecuadorian, dar prezența lor în colecții private și în comerțul cu animale exotice s-a răspândit mult dincolo de granițele sale.
Ultima operațiune cunoscută a dus la returnarea a 24 de exemplare pe insule, după ce au fost interceptate pe aeroportul din Quito. Povestea, însă, nu începe și nu se termină aici: există transporturi dejucate, animale care nu au supraviețuit și o investigație științifică care suspectează că originea lor ilegală ar putea fi deghizată sub etichete de reproducere în captivitate.
Două capturi care au descoperit ruta internațională
Cel mai recent caz datează din 28 august 2026 , când agenții de pe Aeroportul Internațional Mariscal Sucre din Quito au localizat 32 de iguane marine distribuite în mai multe containere, în bagajele unei femei ruse. Conform investigațiilor preliminare, destinația lor era Islanda.
Femeia a fost reținută în arest preventiv pentru o presupusă infracțiune împotriva florei și faunei sălbatice. Deși animalele au primit îngrijiri veterinare intensive în capitala ecuadoriană, opt nu au supraviețuit din cauza deteriorării fizice severe și a condițiilor în care au fost transportate.
Înainte de acel incident, pe 19 mai, trei cetățeni thailandezi au fost arestați pe aeroportul din Guayaquil în timp ce încercau să zboare la Amsterdam. Aceștia au fost găsiți ascunzând 12 iguane marine printre hainele din trei valize de mână; una dintre iguane a murit. Parchetul ecuadorian a deschis apoi un dosar pentru transport ilegal de animale sălbatice.
Carantină, testare genetică și întoarcere în Galapagos
Cele 24 de iguane care au supraviețuit confiscării din Quito au ajuns în arhipelag într-un transfer aerian, însoțite de specialiști. La aterizare, au intrat într-o incintă temporară de izolare, pregătită pentru a preveni orice risc pentru ecosistemul insular.
Ministerul Mediului din Ecuador a explicat pe 29 septembrie 2026 că eliberarea nu va fi imediată sau simultană. Fiecare exemplar trebuie să fie supus unor evaluări sanitare, epidemiologice și genetice , iar insula de origine trebuie confirmată înainte de a se lua în considerare o posibilă reintroducere.
Medici veterinari și oameni de știință de la Universitatea San Francisco de Quito (USFQ) și de la Universitatea din America (UDLA) au participat la această operațiune, alături de Subsecretariatul Patrimoniului Natural, Direcția Zonală 2 și Agenția pentru Reglementare și Control al Biosecurității și Carantinei pentru Galapagos (ABG).
Pablo Sánchez, directorul Parcului Național Galapagos, a subliniat că deciziile de conservare trebuie să se bazeze pe dovezi tehnice și informații genetice pentru a proteja patrimoniul natural. Nu este vorba doar de returnarea animalelor, ci de asigurarea că acestea nu introduc agenți patogeni absenți de pe insule.
Documente de captivitate și lacune în comerțul global
O scrisoare publicată în revista Science de către cercetători din Ecuador, Canada și Statele Unite s-a concentrat asupra unui aspect mai puțin vizibil: cum un animal extras ilegal poate reapărea pe piața internațională, presupus crescut în captivitate.
Ecuadorul a informat CITES în 2025 că nu a mai exportat exemplare vii de iguană marină pentru uz comercial sau personal din 1975. Specia, Amblyrhynchus cristatus, este endemică în Galapagos și face parte din fauna sălbatică protejată a țării .
Chiar și așa, înregistrările comerțului internațional întocmite de CITES arată cel puțin 11 animale vii comercializate între diferite țări din 2012 și declarate ca fiind crescute în captivitate. Acestea includ comerțuri între Mali și Elveția, Austria și Japonia și Elveția și Uganda, printre altele, unele fără înregistrări complete din partea celeilalte părți.
Acest lucru în sine nu dovedește că toate acele exemplare provin din braconaj, dar ridică o întrebare rezonabilă: de unde provenea populația reproducătoare care ar fi permis creșterea lor? Pentru autorii studiului, cheia constă în consolidarea trasabilității genetice , verificarea cu țara de origine și auditarea permiselor atunci când un animal sosește cu documente de reproducere în captivitate.
Atractivitatea pieței animalelor exotice alimentează și mai mult această problemă. Cu cât o specie este mai rară și mai dificil de obținut legal, cu atât valoarea sa poate fi mai mare pentru anumiți colecționari. Această logică face din iguanele marine o țintă deosebit de vulnerabilă.
Riscuri pentru sănătate și controale la frontieră
Recuperarea unei iguane în afara Insulelor Galapagos nu înseamnă că o poți pur și simplu elibera. După ce a trăit cu oameni, alte animale sau în medii diferite, este posibil să fi fost expusă la viruși, bacterii sau paraziți care nu există în arhipelag.
De aceea, Ecuadorul a inclus câini dresați pentru a detecta fauna sălbatică protejată la punctele de plecare, pe lângă controalele traficului cu animale sălbatice și noile măsuri de trasabilitate. Prioritatea este de a opri contrabanda înainte ca animalul să părăsească țara și de a preveni o viitoare reintroducere care să introducă o nouă amenințare.
Iguanele marine sunt incluse în Cartea Roșie a Reptilelor din Ecuador ca faună sălbatică protejată. Insulele Galapagos, declarate Patrimoniu Mondial UNESCO în 1978, sunt o enclavă unică ce l-a inspirat și pe Charles Darwin în studiile sale despre evoluție și selecție naturală.
Întreaga rețea demonstrează că problema nu se termină cu o valiză interceptată. O iguană poate părăsi insule unde vânzarea sa legală este imposibilă și, mii de kilometri mai târziu, poate apărea într-o altă țară cu un documentar care susține că s-a născut în captivitate. Combinația dintre confiscări, carantine, teste genetice și cooperare internațională este, deocamdată, principala barieră care împiedică această poveste să continue să se infiltreze pe piață.