Arhipelagul Galapagos, aflat la aproximativ 1.000 de kilometri în largul coastei Ecuadorului continental, rămâne unul dintre acele locuri care par de altă lume. Statutul său de sit al Patrimoniului Mondial UNESCO, acordat în 1978, este mai mult decât o simplă etichetă: acesta încapsulează un ecosistem unic care l-a inspirat pe Charles Darwin și care se confruntă astăzi cu amenințări foarte specifice. Conservarea, securitatea și controlul traficului cu animale sălbatice au devenit priorități comune pentru autorități, oameni de știință și locuitorii locali.
Nu este doar un paradis pentru călători. Insulele sunt un laborator natural plin de specii endemice, de la broaște țestoase gigantice la iguane marine și impresionantul pește-liliac cu buze roșii. Această izolare, care timp de milioane de ani a permis o evoluție unică, le face și vulnerabile. Speciile invazive, tsunami-urile și plasele ilegale de vânătoare de animale sălbatice testează rezistența unui arhipelag care încearcă să anticipeze aceste probleme.
Speciile invazive: cel mai urgent front
Conform înregistrărilor Direcției Parcului Național Galapagos, aproximativ 1.700 de specii introduse au fost detectate în arhipelag. Dintre acestea, aproximativ 350 sunt considerate invazive datorită agresivității lor și capacității de a înlocui fauna sălbatică nativă. Caprele, furnicile de foc, pisicile sălbatice și murul invaziv sunt printre cele mai dăunătoare exemple.
Caprele au decimat vegetația de pe insule precum Pinta, Santiago și Isabela, lăsând țestoasele gigantice Galapagos fără hrană și erodând solurile vulcanice. Furnicile roșii atacă cuiburile de păsări și țestoase, în timp ce pisicile sălbatice amenință specii extrem de vulnerabile, cum ar fi iguana roz de pe vulcanul Wolf. În vegetație, zăpada de pădure (Rubus niveus) formează o încrengătură densă care sufocă pădurile de Scalesia. Daunele nu sunt uniforme, dar afectează întregul lanț ecologic.
Eradicarea caprelor de pe vulcanul Alcedo, la nord de insula Isabela, este unul dintre cele mai frecvent citate exemple. Între 1995 și 2006, 62.868 de capre au fost eliminate, conform datelor colectate în studii publicate în Restoration Ecology. Pentru a localiza ultimele capre rămase, s-au folosit capre Iuda sterilizate, echipate cu zgărzi radio, împreună cu elicoptere, radiotelemetrie și sisteme GIS. Studiul a comparat populația cu cea de pe insula Santa Cruz, utilizată ca grup de control , și a observat mai mulți juvenili și o creștere mai mare la Alcedo.
Insula Inteligentă: Floreana face saltul tehnologic
Floreana, cu cele aproximativ 18.000 de hectare ale sale, a fost aleasă ca loc pentru lansarea conceptului Smart Island în 2026. Anterior, monitorizarea a 125 de capcane foto necesita parcurgerea a până la 300 de kilometri timp de 12 zile prin rocă vulcanică. Până când oamenii de știință analizau datele la birou, informațiile puteau întârzia cu săptămâni. Răspunsul a fost prea târziu, iar animalul invaziv deja plecase.
Noua rețea combină camere avansate, senzori automatizați, comunicare LoRaWAN și platforme precum EarthRanger, în colaborare cu Smart Parks și Wildlife Protection Solutions. În primele 100 de zile, sistemul a colectat peste 250.000 de imagini. Inteligența artificială a filtrat acest volum și a emis doar 3.000 de alerte pentru potențiale mamifere invazive, reducând inspecțiile umane cu peste 98%. Răspunsul la fața locului poate fi activat în mai puțin de 30 de minute.
Scopul este ambițios: declararea Floreanei libere de pisici și rozătoare sălbatice. Rețeaua își propune să ajungă la 450 de camere, aproximativ un ochi electronic pentru fiecare 35 de hectare. În plus, acoperirea permite detectarea fețelor umane și a mișcărilor neobișnuite, un instrument util împotriva comerțului ilegal cu animale sălbatice. Aproximativ 150 de locuitori participă la proiect, care urmărește, de asemenea, protejarea culturilor lor. Comunitatea locală nu este un actor secundar, ci o parte activă a sistemului.
Fauna sălbatică care se întoarce și țestoasele care se întorc
Rezultatele sunt deja vizibile pe Floreana. La începutul anului 2025, cercetătorii au redescoperit todul Galápagos, o pasăre endemică foarte evazivă, care nu mai fusese înregistrată pe insulă de 190 de ani. Charles Darwin a fost ultimul om de știință care a documentat-o oficial. Declinul mamiferelor invazive pare să fi favorizat reapariția sa. Acesta nu este doar un incident minor: indică faptul că ecosistemul începe să se refacă.
În 2026, 158 de broaște țestoase gigantice au fost eliberate înapoi pe Insula Floreana după aproape două secole de extincție locală, cauzată parțial de vânătoarea de balene. Pe Insula Alcedo, îndepărtarea caprelor a permis copacilor mici, arbuștilor, puieților de pădure și cactușilor Opuntia să înmugurească. Broaștele țestoase gigantice depind de această vegetație și folosesc zonele înalte în timpul sezonului uscat. Recuperarea florei și a broaștelor țestoase progresează în tandem.
Pregătiți-vă pentru tsunami: Pregătiți-vă înainte să sune alarma
Amintirea tsunami-ului din martie 2011 din Japonia rămâne proaspătă. Valurile au ajuns noaptea în Insulele Galápagos, avariand infrastructura din San Cristóbal și Santa Cruz. În Puerto Ayora, marea s-a retras, iar populația a fost evacuată. Nu au existat răniți, dar a rămas o întrebare incomodă: ce s-ar întâmpla în cazul unui tsunami mai mare? Cincisprezece ani mai târziu, Santa Cruz, Isabela și San Cristóbal au primit certificarea UNESCO „Tsunami Ready”. Sunt primele locații din Ecuador și America de Sud care primesc această distincție.
Certificarea acoperă aproximativ 30.000 de locuitori și este valabilă timp de patru ani. San Cristóbal o obținuse deja în 2024. În spatele recunoașterii stau hărți ale inundațiilor elaborate împreună cu INOCAR (Institutul Oceanografic al Marinei Ecuadoriene) și agenția japoneză de cooperare JICA, rute de evacuare marcate în spaniolă și engleză și zone de siguranță situate la peste 30 de metri deasupra nivelului mării în San Cristóbal. În Puerto Ayora, un turn cu sirenă este conectat la sistemul de informații oceanice și efectuează un test în fiecare duminică. Ghizii le explică turiștilor cum să reacționeze dacă sună alarma.
Planul nu depinde exclusiv de municipalități. Participă organizații civile, autorități naționale și agenții tehnice, iar INOCAR asigură monitorizarea oceanografică. Certificarea nu garantează că nu vor exista pierderi, dar îmbunătățește pregătirea. În Japonia, un dolar investit în prevenție poate economisi șapte dolari în recuperare, un argument economic pe care Ecuadorul îl ia în considerare și el. Salinas și-a manifestat interesul de a se alătura, iar obiectivul general este de a avea orașe rezistente până în 2030. Pregătirea nu elimină riscul, dar reduce impactul acestuia.
Controlul traficului și siguranța maritimă
Pe lângă presiunea ecologică, există necesitatea de a controla activitățile umane. În septembrie, iahtul turistic Delfina a eșuat în zona Plaza Sur, în largul coastei de est a orașului Santa Cruz. Cei 16 turiști și 12 membri ai echipajului aflați la bord nu au suferit nicio pată. Direcția Parcului Național Galapagos a raportat că nu a fost detectată nicio breșă la cocă, scurgere de apă sau deversare de petrol. Marina, prin intermediul Autorității Portuare Seymour, a coordonat intervenția inițială.
Într-un alt incident, Ministerul Mediului a coordonat returnarea în Insulele Galapagos a 24 de iguane marine confiscate în august pe aeroportul din Quito. Un cetățean rus încerca să le ducă în Islanda. Dintre cele 32 de iguane găsite, opt au murit în ciuda îngrijirilor specializate primite. Cei 24 de supraviețuitori rămân în carantină, sub monitorizare sanitară, epidemiologică și genetică. Reintroducerea lor nu va fi automată ; va depinde de criterii tehnice și de originea lor pentru a proteja biosecuritatea arhipelagului.
Femeia a fost reținută în arest preventiv pentru o presupusă infracțiune împotriva florei și faunei sălbatice. Iguanele marine sunt endemice în Ecuador și sunt protejate de Cartea Roșie a Reptilelor. Acest caz demonstrează că traficul cu animale sălbatice nu este o amenințare abstractă, ci o activitate care necesită controale aeroportuare, cooperare internațională și protocoale de carantină. Supravegherea începe cu mult înainte ca animalul să ajungă la aeroport.
Alte specii unice
Printre cele mai izbitoare specii de faună se numără liliacul cu buze roșii, Ogcocephalus darwini, considerat endemic Insulelor Galapagos de către Fundația Charles Darwin. Corpul său aplatizat și aripioarele pectorale și ventrale modificate îi permit să se miște pe funduri nisipoase și vulcanice ca și cum ar merge. Trăiește la adâncimi de 3 până la 76 de metri și a fost descris științific în 1958 de Carl Leavitt Hubbs. Aspectul său amintește de un animal dintr-o altă lume.
Insulele Galapagos se confruntă cu un puzzle complex în care totul este interconectat: o specie invazivă poate perturba aprovizionarea cu hrană a țestoaselor, un senzor poate alerta autoritățile cu privire la o pisică sălbatică, o sirenă poate salva locuitorii de un tsunami, iar securitatea aeroporturilor poate limita braconajul faunei sălbatice. Tehnologia, știința și comunitatea locală se combină pentru a menține echilibrul unui arhipelag care nu cunoaște granițe. Protejarea Insulelor Galapagos înseamnă protejarea unuia dintre cele mai valoroase laboratoare naturale de pe planetă.
